Privesc existenta mea ca pe un sistem de ecuatii, mai mult sau mai putin complex dar cu siguranta bogat din punct de vedere cantitativ.
Privesc existenta mea ca pe un sistem de ecuatii pe care le rezolv intrucat asta e firea mea, compulsiva si maniaca. Ceea ce scad sau adun, inmultesc sau impart mereu in cautarea lui x si y, e timpul. Pacatul meu este ca am prea multe ecuatii iar timpul bineinteles este o constanta finita pentru ca se limiteaza la timpul meu.
Daca va intrebati cine este x si y, nu va intrebati esentialul.
Eu as intreba ce imagine ofera x si y egalitatii iar apoi sistemului, ce putere de influenta are modificarea unuia sau altuia asupra imaginii de ansmablu? Privesc existenta mea ca pe un sistem de ecuatii pe care natura restrictiva a timpului ma constrange sa merg inainte.
Dar sunt atatea moduri de a merge inainte, poti inainta cu pasi de melc, poti inainta pe calea gresita sau poti avea viteza unui accelerat asadar certitudinea de a merge inainte genereaza niste probabilitati in ceea ce priveste scenariile carora am putea sa le dam curs si bineinteles Riscul cu care ne aventuram.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si mie imi e dor de tine..si mai ales ca te intorci exact dupa ce plec eu..
RăspundețiȘtergere