Intre timp, pe strada mea copacii gem

Nu stiu cand au inceput sa imi placa copacii.
1) Aveam doar 16 ani (vorba cantecului) cand am fost intr-un hike pe munte in plina iarna, cand cred ca am realizat intaia oara ca sunt indragostita de ei si tot pentru intaia oara m-am oprit si am sarutat un copac.
Da, imi place sa sarut copacii , prima informatie despre mine pe acest blog. Sunt o ciudata!(permiteti-mi sa o iau ca pe un compliment :))
Oricum, obsesia pentru ei a ramas de atunci si s-a "inradacinat" odata cu timpul

2)La fiecare sfarsit de saptamana imi schimbam traseul pe care veneam de obicei acasa de la liceu doar pentru a trece pe la copacii mei (da, am copacii mei pe care de fiecare data cand am ocazia ii "vizitez"; e serioasa treaba). Obisnuiesc sa imi trec palmele peste scoarta lor si sa imi imaginez ce gandesc.

Primavara sunt dezorientati (la fel ca mine),
Vara sunt cand lenesi cand agitati (la fel ca mine),
Toamna sunt tristi (la fel ca mine),
Iarna sunt tacuti (la fel ca mine)

La sfarsit de clasa a 12-a imi amintesc cum am luat la rand mai toti copacii de pe aleea (sa tin minte sa pun o poza) prin care imi faceam drum si i-am sarutat. Ma apropiam bland (asa cum faci fata de un copil mic pentru care esti strain si pe care doresti sa il iei in brate), imi puneam o palma pe scoarta lor, imi sprijineam usor trunchiul de trunchiul lor, urma a doua palma, o soapta si apoi buzele intr-o atingere scurta si mirata

3) Si asa cum se intampla cu orice iubesti, se intampla si sa suferi pentru iubirea ta si asa se intampla si cu copacii mei. Si nu, ei nu mi-au gresit si nici nu ar putea. As putea sa ii ascult la nesfarsit si ei ma asculta pe mine. Din fereastra de la camera mea se vedea in apropiere un plop inalt, drept si cu atat mai frumos cu cat in fiecare luna, luna plina se odihnea printre crengile lui (cred ca am si desenat odata o schita a acestui tablou; nu mai stiu pe unde e desenul si oricum nu am talent la desen nici macar din greseala)

L-au taiat!

Un soc nemaipomenit de dureros! (eu chiar iubesc copacii). De parca ar fi taiat din mine (intr-un fel, chiar asa au facut)
L-am gasit ciopartit pe strada intr-o dupa-masa, cu trunchiul mare, rotund, facut butuci. O imagine trista. N-am reusit sa plang.
Zarea a ramas pustiita iar luna nu mai zaboveste in fereastra mea.
Inca mai caut uneori cu privirea plopul.

Nu ma intelegeti gresit, pot fi foarte rezonabila. Copacii mai trebuie si taiati. Dar nu exista nici un motiv pentru a-l taia pe asta (ba, da, de fapt, se parea ca plopul ocupa cam un sfert din locul unui garaj)

4) In jurul blocului avem ca toti oamenii, si noi cativa copaci, ca de' spatiu verde, umbra, alea, alea. In fiecare primavara se face curatenie de primavara si se curata copacii (cu mana pe inima recunosc, nu am particiapat la multe/aproape niciuna/nici una).
Pana aici toate bune si frumoase pana cand zilele trecute, intr-o plina actiune de aces gen, ma trezesc ca se reteaza copacii de-a dreptul la jumatate ca de', omul se simte puternic si plin de exces de zel cu drujba in mina si mai ales, simte o nemaipomenita nevoie sa taie, sa taie, sa taie cu sau fara rost.

M-am luat de vecini, ca macelaresc copacii, nu ii curata; au venit jandarmii (nu i-am chemat eu) si i-au luat si ei la rost Adica, stiu si eu ca un copac curatat e mai sanataos dar, de unde si pana unde a-l curata inseamna a-l hacui de-a dreptul? Vorba cuiva: Pana si omul merge la frizer dar nu sa isi taie capul.

Ca, eu sa nu ma bag, ca nu i-am plantat eu (Stimt, stimt) si nici macar nu m-am obosit sa cobor la curatenie (stimt, stimt auch) dar adevarul e ca nici nu am vazut vreun afis care sa informeze cu privire la acest lucru (adevarul adevarat: chiar daca era, putin probabil sa fi onorat cu prezenta).

Am plans..pana ce drujba nu s-a mai auzit..

Aaa si o justificare care mi-a placut mult, cea a Tantei M: Eu am de crescut un nepot! Ca doar noi, ceilalti copii de-aia am crescut asa ciungi si ologi ca nu au fost copacii "curatati" si as avea si eu o intrebare pentru distinsa hoasCA: CAnd nepotu' Dvs va invata sa se catere pe garaje (avem din plin in zona, har Domnului!), vom darama si garajele? Sa stiu, nu de alta dar avem si noi unul!

S-a lasat cu o amenda, una jenanta zic eu, de 50 lei care oricum s-a impartit intre cei care au fost prezenti.
Tupeul suprem, la sedinta de scara din aceasta seara, am fost intrebati daca suntem de acord sa cotizam la plata acestei amenzi toti locatarii. Ce nervi! Adica mi s-a reprosat ca nu am participat dar mi se solicita sa cotizez la acest ceva la care nu am participat. Cata nesimtire!

In fine.
Nu ma mai obosesc sau cel putin, nu ma mai obosesc pentru moment.

Am hotarat sa fac poze cu isprava pe care au facut-o, de fapt, am si facut deja cateva (le voi posta intr-o vreme pe blog). M-am gandit si sa le trimit si unor organizatii ecologice, ca sunt destule; sa simt ca ma implic cu ceva (asta a ramas inca la stadiul de "gandit").
Ii voi spune si vecinei: Tanti M, ti-am pus opera pe net! (nu ca ar conta dar batranii atribuie internetului puteri supranaturale)

Apoi, vreau sa cumpar un puiet de copac si sa il plantez; o salcie, un liliac, ceva, copac sa fie.
Sa indrazneasca sa se atinga cineva de el!

...Intre timp, pe strada mea copacii gem...

*10, mi-am facut si eu in sfarsit un blog.
Poate vei citi multe dintre cele ce ce ti-am mai povestit deja